Identificarea distribuției habitatelor optime prin modelare este o unealtă analitică excepțională ce permite cercetătorilor să estimeze distribuția potențială a unei specii într-o zonă geografică specifică, pe baza diferitelor variabile ecologice. Oferă informații în detaliu despre care sunt zonele cu condiții prielnice de habitat pentru anumite specii, poate ghida acțiuni de conservare și poate informa deciziile de gestionare și planificare a utilizării terenurilor, fiind un ingredient valoros în obținerea unui echilibru între activitățile umane și conservarea sistemelor ecologice naturale.
Permeabilitatea peisajului descrie nivelul la care un peisaj permite deplasarea animalelor pe suprafața sa. Este o măsură care indică cât de ușor sau cât de dificl este pentru animale să se deplaseze între habitate sau prin peisaj și este influențată de un set de factori, precum tipul de acoperire a terenului, prezența diferitelor bariere și scara spațială a peisajului.
Înțelegerea gradului de permeabilitate a piesajului este esențială pentru conservarea biodiversității deoarece ne permite să identificăm zone care pot acționa ca bariere pentru deplasarea anumitor specii și să prioritizăm acțiunilie de conservare în consecință. De exemplu, dacă o specie are nevoie de suprafețe extinse de habitat între care are nevoie să se deplaseze, identificarea celor mai permeabile coridoare între habitate ne poate ajuta să asigurăm supraviețuirea speciei respective.
Permeabilitatea peisajului poate fi, de asemenea, folosită pentru a evalua potențialul impact al schimbărilor structurale din peisaj, precum urbanizarea sau schimbări ale modului de utilizare a terenului, asupra capacității de deplasare a speciilor. Prin modelarea schimbărilor nivelului de permeabilitate a peisajului, putem prezice potențialul impact al acestora asupra biodiversității și putem dezvolta strategii pentru mitigarea efectelor negative.
Harta permeabilității peisajului
Harta permeabilității peisajului obținută utilizând abordarea teoriei circuitului. Culoarea violet indică permeabilitate difuză, în practică însemnând că animalul se poate deplasa în acel spațiu nestingherit. În unele zone, totuși, pasajul este destul de canalizat (nuanțele roz și galben), ceea ce înseamnă că râsul are puține rute alternative. Cazurile în care astfel de zone de blocaj sunt traversate și de anumite bariere lineare (ex: autostrăzi, căi ferate) sunt destul de problematice, deoarece astfel de bariere pot fi practic de netrecut pentru râs.
Modelarea distribuției habitatelor optime oferă, astfel, o privire de ansamblu asupra zonelor care, în cazul nostru, pot fi optime pentru teritoriile râșilor rezidenți, în timp ce predicțiile cu privire la permeabilitatea peisajului evidențiază potențiale rute pentru animelele aflate în dispersie.
Cercetătorii de la Facultatea de Biotehnică, departamentul de Biologie au pregătit două hărți de distribuție a habitatului optim obținute prin abordări metodologice diferite, o hartă a pâlcurilor de habitat optim și a permeabilității peisajului și hărți de conectivitate a habitatului. Hărți cu scurte descrieri sunt atașate mai jos, iar fișierele PNG și GIS sunt disponibile pe pagina web Life Lynx.
Hărți de distribuție a habitatului optim
Model al habitatului optim de tip MLG
Model al habitatului optim pentru râs de tip MLG. Nuanțele cu verde indică habitatul favorabil, iar cele cu roșu indică habitatul mai puțin favorabil, neadecvat. Chiar dacă predicția prezintă suprafețe mari din Dinarici și Alpi ca fiind habitat optim și este utilizabilă la scare mare, totuși nu reflectă situația distribuției habitatului favorabil la scări spațiale mai mici.
Model Maxent al habitatului favorabil
Harta habitatului favorabil bazată pe modelul Maxent. Nuanțele verzi indică habitatul favorabil, iar cele roșii indică habitatul nevaforabil. Predicția modelului prezintă complexele forestiere din Dinarici ca fiind habitat foarte favorabil pentru râs, pe când habitatul optim din Alpi este destul de slab reprezentat, limitat în mare parte la platoruile montane împădurite.
Habitatul adecvat și habitatul optim
Suprafețe de habitat adecvat și optim. Suprafețe mari din Dinarici sunt clasificate ca fiind habitat adecvat și chiar optim. Acestea par să fie și foarte bine conectate, iar în practică probabil că funcționează ca o suprafață de habitat unitar. Situația din Alpi este complet diferită, deoarece aceste suprafețe optime de habitat sunt limitate, iar cele adecvate crează “zone nucleu” pentru dispersia râșilor.
Hartă a conectivității habitatelor
Harta arată permeabilitatea peisajului suprapusă cu suprafețele de habitat optim și adecvat. Arată clar că suprafețele de habitat optim sunt în general bine conectate, în timp ce suprafețe mai mici de habitat adecvat sunt izolate, dar pot avea o importanță semnificativă pentru dispersia râșilor. În plus, este clar că autostrada Ljubljana-Koper traversează trei potențiale coridoare, primul fiind secțiunea Vrhnika-Unec, al doilea Unec-Postojna și al treilea Postojna-Divača.
Suplimentar, pentru a face aceste hărți mai ușor de vizualizat și navigat, am creat o hartă interactivă.