Origins


Foto: Miha Krofel

Sistematica

Genul Lynx este clasificat ca aparținând Ordinului (Carnivora) în familia felidelor (Felidae). Astăzi distribuite în zona Holartică, genul include patru specii : râsul eurasiatic (Lynx lynx), râsul iberic (Lynx pardinus), râsul canadian (Lynx canadensis) și râsul roșcat, bocat (Lynx rufus). Două dintre aceste specii sunt prezente în Europa – râsul eurasiatic și râsul iberic. În Slovenia, Croația, Ialia, Slovacia și România este prezent doar râsul eurasiatic.

Clasificarea râsului eurasiatic in doua subspecii este încă discutată. Râsul reintrodus in Slovenia are origini in Carpați și este considerat de mai mulți autori ca aparținând subspeciei Lynx lynx lynx sau Lynx lynx carpathicus.

 

 

Sursu:

Kos I., Potočnik H., Skrbinšek T., Skrbinšek M.A., Jonozovič M., Krofel M. 2004. Ris v Sloveniji. 1. izd. Ljubljana, Biotehniška fakulteta, Oddelek za biologijo: 239 str. (Lynx in Slovenia. Ljubljana, Biotechnical Faculty, Department of Biology. 239 pg.)

 

Filogenie si Distribuție

Primul reprezentant cunoscut al familiei felidelor a apărut în Oligocen. Ca toate carnivorele, au apărut din acum extincta familie a miacidelor  (Miacoidea). Cele mai vechi rămășițe ale unui râs, sunt estimate a avea patru milioane de ani și au fost descoperite in Africa. Strămoșul comun al tuturor speciilor de râs este Lynx issiodorensis, a cărui distribuție acoperea aproape toată emisfera nordică. A evoluat in râsul roșcat, bobcat (Lynx rufus) în America de Nord, râsul iberic (Lynx pardinus), în Europa și râsul eurasiatic (Lynx lynx) în Asia. Ulterior, râsul eurasiatic a colonizat Europa, unde a înlocuit râsul iberic în aproape tot arealul, cu excepția peninsulei Iberice.

Distribuția de astăzi a râsului în Europa este, în afară de efectele provocate de om, în mare măsură un rezultat al evenimentelor care au avut loc în Pleistocenul târziu. Două evenimente cheie în acel moment au fost sosirea râsului euroasiatic în Europa și o scădere semnificativă a distribuție geografice ale râsului eurasian și iberic la apogeul glaciațiunii Würm. Cum a reușit râsul eurasian să înlocuiască râsul iberic în cea mai mare parte a Europei nu este încă complet înțeles. Unele constatări arată că, de cel puțin o vreme, cele două specii au conviețuit. La sfârșitul Pleistocenului, râsul eurasian și-a extins arealul și în America de Nord, unde a evoluat în râsul canadian (Lynx canadensis).

Foto: Miha Krofel

Clima devenea tot mai rece și neprietenoasă spre sfârșitul glaciațiunii Würm, înghețul ajungând la apogee cu aproximativ douăzeci de mii de ani în urmă. La acea vreme, cea mai mare parte a Europei era acoperită de gheață, tundră și stepă. Populațiile de râși au persistat în refugiile împădurite din sud. După apogeul glaciar al glaciațiunii Würm, clima a devenit mai caldă, iar pădurile au început să se extindă și, împreună cu ele, aria geografică a râsului. Cel mai important rol în evoluția râsului a fost disponibilitatea speciilor pradă și influența competitorilor. Cele mai multe specii de râs, cu excepția celui eurasian, s-au adaptat hrănindu-se cu iepuri, ceea ce a dus la o scădere treptată a dimensiunilor corpului. Acest lucru le-a permis să supraviețuiască într-un mediu cu densitate mică de ungulate mici, permițându-le să evite concurența cu prădătorii mai mari.

 

Sursu:

Kos I., Potočnik H., Skrbinšek T., Skrbinšek M.A., Jonozovič M., Krofel M. 2004. Ris v Sloveniji. 1. izd. Ljubljana, Biotehniška fakulteta, Oddelek za biologijo: 239 str. (Lynx in Slovenia. Ljubljana, Biotechnical Faculty, Department of Biology. 239 pg.)