Avem prima dovadă a reproducerii râșilor în Alpii Sloveni. Doi drumeți au fost extrem de norocoși și au reușit să observe trei pui de râs alături de mama lor, Aida, în drumeția lor prin platoul Jelovica. Aceștia au împărtășit cu noi minunata lor experiență și ne-au trimis și câteva poze cu râșii.
“Ne îndreptam spre traseul nostru în zona Jelovica. Fericirea mersului pe munte ne-a dat suficientă energie pentru a sări peste cafeaua de dimineață din Soriška Planina și pentru a conduce direct către punctul de start al traseului. În felul acesta, am putut trăi unica experiență a întâlnirii cu râșii. Și iată că i-am și zărit, două animăluțe cu blană, care se ascundeau în iarba înaltă de la marginea drumului. Am crezut inițial că sunt vulpi, dar cozile erau totuși prea scurte. După ce am oprit mașina, ne-am dat seama că era vorba de doi pui de râs. Am realizat instant importanța unei asemenea observații așa că am contactat cercetătorii care se ocupă cu studiul acestor animale. Am vorbit, de asemenea, cu un vânător din Sorica care a ajuns foarte repede în zona noastră. Stăteam toți în mașină, într-o liniște profundă. Era destul de frig, însă tot ce simțeam noi era entuziasmul. La scurt timp, mama râs a venit să-și mute puii într-un loc mai sigur. Abia atunci am observat că în iarba înaltă se ascundeau, de fapt, 3 pui de râs, nu doi! Chiar dacă micuții pui de râs au fost duși în alt loc, noi am mai rămas o perioadă în mașină pentru a contempla asupra evenimentului la care tocmai am avut onoarea de a fi martori. Treziți din reverie de o siluetă similară, observăm cum un alt râs ajunge în zonă pentru a verifica situația. Să fie oare tatăl puilor, râsul Zois? După ce am auzit un strigăt, am știut că este momentul să părăsim locul și să oferim liniște animalelor. ”
Petra și Mateja din Gorenjska
Întâlnirile cu râșii în sălbăticie sunt extrem de rare, mai ales cele cu pui de râs. Este foarte important să nu perturbăm aceste animale, mai ales în primele luni de viață, care sunt cruciale pentru pui. În timpul perioadei în care puii se află în vizuină, femela obișnuiește să îi mute destul de des, pentru ca mirosul acestora să nu persiste prea mult în același loc. Astfel, aceasta îi protejează de potențiali prădători. În sălbăticie, însă, nu toți puii reușesc să devină adulți. De obicei, mortalitatea în primul an de viață este de 50 %. Recent, am început programul de monitorizare pentru sezonul 2021 / 2022, iar echipa proiectului Life Lynx va amplasa camere cu senzor de mișcare și în regiunea Gorenjska, pentru o mai bună documentare a procentajului de supraviețuire a puilor.